nimeni nu știe. M e îngropat în tăcerea lui de ciment. respiră griul. îl desface în fâșii ca să-i ajungă. M numără zilele cu soț și mi le dă mie. mi le bagă în buzunar pe ascuns. eu le găsesc moarte de-o zi ca pe niște vrăbii.

M iubește. nu știe nimeni.

M nu poate să cânte. nu poate să meargă. nu poate să lipească zilele una de alta. nu poate să-și fluture iubirea ca pe un steag. nu poate să o scrie pe garduri.

noaptea M e liber să se creadă orice. el se crede înjunghiat și plânge.

M nu e singur. cu el sunt toate îndepărtările. își smulge numele și îl așează la orizont. soarele apune și răsare din M. dar nimeni nu știe.