oamenii nu sunt radiere cuvintele nu sunt oameni
semnele lăsate se văd oricum oricât
de strâns ai ține ploapele în poziția foetus nu-n-a-existat
nu poți arde toate caietele a-fost-odată

urmele nu se pot șterge oricât ai mătura
amprentele
nu dispar decât cu subsemnata

și tu ai fost prin mine
și tu
și tu
și tu
un alt specimen de semnătură
vă rog încă unul
pe rând

nimeni nu se poate ascunde după așa-sunt-eu
copacul își leapădă frunzele nu și umbra
întâi aprilie amăgește doar pe moment nu perpetuu

deschid ochii ating
prin palme se simte cel mai bine ridul
inscripția frigul din coajă
acolo e toată memoria lumii
te petrece constant
concentric

atinge-te

*
cel care crede în fugă
e doar un orb
și-atât

*
n-am sa mă pot uita niciodată cum sunt
pentru asta mi-am cumpărat
preventiv
o cârjă
și scriu