cu litere grăbite îți scriu
din acest ulcior spart
mânat de foamea împreunării
izul pătrunzător e dinspre corabia plină de comori
de sub ultima rațiune dar
nu te las nu te întreb
știu să postesc știu să-ți pregătesc baia
cu mâni albe și lungi
potrivite cu săruri
pentru lecții de dragoste
ultima tresărire limba cui o mai vrea
mă vei cerceta de acolo
de unde vii
bântuită de sete și
voi mușca din gândul tău
născând pe drum coapsa întoarcerii
singura artă pe care o stăpânești
fără să pleci ochii
îți soarbe ploaia

*

mănânci
din pâinea aceasta
haina cuvântului
legănând de pe margine inima
ațipită într-un căuș de ironie
așteptarea
vin moleșitorul luminii
într-un surâs
oglindit
obișnuită să-ți însoțești bărbatul
doar în momentele de glorie
Lukas ... știi că uneori visez bani
chiar și noaptea
doar să nu-mi văd chipul
urâțit de instinct
sau îndoiala clipei
detestabilă vrajă a celui obișnuit
trăitor de dragul său
flacăra se râsfrânge
mai presus
de OM

*

potrivesc în apă totul
pe jumătate
moliciunea ca o nebunie
și piatra eruditului
cât să iubesc doar
într-atât
lipsa poeziei