e nefiresc simțul acestei lumi imperfecte
fiecare își poartă moartea la vedere
moartea ce umblă trufașă prin lanul de oameni

logodită cu nefiindul îmi duc și eu palmele în cruce
să pot crea o distanță îndeajuns de vizibilă
între marea vie și marea nevie din lumen

un păun cu ochii închiși este impresia asta de viață
rotind transparent sfârșiturile
spre alt pământ

și atunci
de ce mai bate mistralul?