S-a sfărâmat tot. Oglinzi, scaune, oameni. Cenușa este acum aerul ușor tămâios ce invadează plămânul. Un pas sigur se îndreaptă pe o coardă voit slăbită. Este condamnarea, răsplata tuturor faptelor bune. Cu zâmbetul imbecil se grăbește să găsească un raspuns la fel de imbecil la multe întrebări cu punct. Războiul acum se duce pe tabla de șah cu un rege plin de sine și o regină cu spasme ideologice. Negru sau alb? Fără discuție: și alb și negru. Poate vor ieși la iveală alte piese: un nebun calare pe un cal orb. Unde este zarul cu cele șase șanse ale lui? Până la urmă este un joc de noroc. Poate se vor împiedica de el: regele, regina, și cele două personaje fictive. Își vor vorbi, se vor împrieteni iar apoi își vor ascunde culorile în casete de jad, rușinați de neputința colectivă. Cândva, nu demult, acesta a fost începutul dar s-a sfărâmat tot.