Mi-aș scrijeli degetele să picure încet
Peste Tine
Apoi le-aș presăra cu busuioc
Să nu uiți mirosul din casa bunicii..

De azi înainte am să rostesc fiecare gând cu
Ușile deschise
Nu mi-e teamă că îmi vei călca pragul
Păcate am peste tot
Într-o dezordine ordonată amestecate cu nădejdi
Pe fiecare raft din viața mea
Găsești câte o utopie
Trebuia să le păstrez cumva
Ele îmi amintesc că nu port cruce degeaba

Să nu te descalți
Aici nu e ca la Cina cea de Taină
Am un măr și un colț de pâine pe vatră
Le putem împărți fără să mai rostim ceva

Am uitat să întind mâna:
Ioana, dar poți să-mi spui Ionuca
Cum îmi spune prietena mea de la începutul poveștii
Dacă rămai mai mult de atât
O să-ți povestesc cum am devenit fluture.