tocmai îți spuneam că putem scrie un poem nesfârșit
numai al nostru
din care nimeni să nu înțeleagă nimic
tocmai îți arătam o gaură mare în perete
prin care a fugit șobolanul
după ce ne-a ros toată casa
îți spuneam că nu mai avem casă
când ai scos din buzunar un bilet
pe care scria ceva indescifrabil
doar noi puteam citi
era un bilet de sinucigaș
acolo se spune că suntem liberi
dumnezeu înțelege că nu se mai poate
ne lasă o frânghie pentru amândoi sau la alegere
un hău
câte un tub de diazepam
sau să ne iubim până la moarte. cum vrem.

tu spui că ar trebui să ne prefacem
că nu știm cum se termină toată treaba asta
dar eu nu pot să mă mai prefac
lumea începe să fie plină de lighioane care-mi seamănă
nu pot să te mint. înțeleg tot ce spui
și tot ceea ce nu spui înțeleg

știu cum se termină.