Mi se pare revoltător ceea ce văd că se petrece în lumea românească a anului 2007, în această cârdășie politică numită Uniunea Europeană. Acest guvern,de portocaliu ce e nu vede negrul mizeriei și sărăciei în care se scaldă mulți și,după ce joacă Scrisoarea pierdută, în regia lipsei de bun simt si cu sufleor nesimtirea,pe drumul dintre Cotroceni si Palatul Victoria,vânzându-i prostimii bilete pentru această stagiune care nu se mai termină într-o hăhăială aproape imnică a președintelui,reduce la tăcere problemele adevărate, ale omului de jos. Îmi amintesc că regina României înăși a pornit valul de aplauze la premiera din 1884 a Scrisorii pierdute a lui Caragiale,din sală. Astăzi,dacă ar fi să aplaude conducerea țării,din sală, am fi surprinși să vedem că actorii de pe scenă le-ar lua-o înainte,aplaudându-i pe demnitari,pentru că au jucat mai bine ca dânșii. Închipuiți-vi-i deja dezbrăcându-se pe actori pentru a le da politicienilor costumele și poftindu-i în locul lor pe scenă. Caragiale s-ar sinucide,ce păcat însă că nu avem fiecare un Berlin mic al nostru,bun de pus sub pernă,fiecare al lui,unul unde să ne ducem,autoexilati din silă și din durere. Mi se pare inadmisibil fardul care e pus pe incompetență,mârlănia deja rutinieră a unora dintre capetele acestui balaur portocaliu,care când e portocaliu,când galben, în funcție de mediu,precum un cameleon care are și aroganța într-unul dintre capete de a compara o mătură cu o mașină ultraluxoasă , a Ministerului Învățământului.Școala românească e ca vai de ea,nu are bani nici să se vaite,copiii învață pe bănci pe care au învățat și părinții lor ,plus încă câteva regnuri. Dar pensionarii? Pare acest guvern,și nu numai acesta,a dori să folosească mătura mai sus amintită,împrumutând-o de la ministrul cu nume predestinat , pentru a se descotorosi de pensionari. Din când în când aceștia sunt chemați să demonstreze că sunt vii,că nu au murit ,că trăiesc. Și,normal,ca într-un stat-pe-hârtie-ce suntem,trebuie acte,omul în carne și oase, încă în carne și oase nu e suficient. Sună de-a dreptul satanic,e revoltător,e inadmisibil unde s-a ajuns,la o stare opusă comediei de fațadă a bilețelelor compromițătoare.Nici copiii de clasa a viii-a nu mai trimit bilețele,pare-se,deci,că suntem conduși din creșă.A demonstra cu acte că ești viu,umilit la cozi,ca la biruri,iară cozi,nu ,cele ceaușiste nu au murit,persistă în fiicele lor-cozile de azi,mai rele uneori-măcar acolo se dădea,dar aici se ia.Nimic nu mi se pare mai halucinant,mai cinic,mai morbid decât să ceri unor oameni,în masă,să demonstreze că sunt vii,cu altceva decât cu simpla lor vlagă. Dreptate și Adevăr. Mă mir cum de nasurile, în lungimea lor nu le sparg ,crescând, parbrizele mașinilor luxoase? Mă mir cum de nu ne lovim prin orașe de nasurile lor lungi,ca de bariere.
Apropo de bariere, în încheiere,spun că eu sunt dintre aceia care mai speră în venirea unui tren care aduce și altceva decât noapte.



Darie Ducan