mă ghemuiesc în iubirea ta definitivă.
știu că voi rămâne aici
în multe dimineți vom sărbători această liniște
cu o privire. în altele vei zâmbi pe dinăuntru
privindu-mă pe ascuns.

nu știu niciodată când vii acasă
nu știu niciodată când plec

acum râzi
și râsul tău se împrăștie pe mochetă
îl culeg cu sufletul meu făcut căuș
îl așez undeva la nord
acolo unde crește întunericul
dintr-o lighioană.

îți scriu poemul acesta de dragoste
cu o nouă sete de tine
și nimic nu mă poate opri
să mor mâine
înainte cu o clipă de-a afla
că nu exiști.