mirosul de iarbă umedă
pământul jilav din curtea bunicii
și norii amenințând satul aproape adormit
îmi amintesc de zilele mohorâte, sălbatice,
din Cheshire unde nu fotbalul era pe primul loc,
ci brânza proaspătă din care mușcam amândoi
cînd ne întorceam lihniți, dar calmi, de pe plaja
cu pescăruși zgribuliți și nisip mai rece ca gheața

aici îți place mai mult
chiar dacă nu mai ai oceanul în fața casei
și plaja plină de străini și surferi dezabuzați
dar mănânci numai mămăligă
cu brânză și smântînă, bei lapte covăsit
și numai ziua asta mohorâtă și amenințătoare
te întristează mai mult decât pe mine

înspre seară
pajiștea din fața curții bunicii
e plină de vacile mânate de copiii satului
iar gândul că nu mai e mult și începe furtuna
îți amintește că în Chester soarele e acoperit de nori
de mai bine de o jumătate de an și
te face să exclami stânjenită, dar sigură pe tine:
Damn it! I'm not gonna get back home so soon!