O singură doleanță...
Dacă e să fie trimise,
Și ajung acolo unde ajung
Și vorba-vine... se șlefuiesc
de unul
de altul
Și la urma umrei de mine...
Unde sunt unul și altul?

Dacă puștii ăștia ai mei care ajung în atelier
Se dau cu capu' de toți pereții
Pentru simplul fapt
Că nu comentează nimeni cu ei
( Haha, în sfîrșit îi găsesc o conotație deloc peiorativă cuvântului 'comentat')
Și neavând repere se-mbată între ei
Și cu sprijinul meu...

eu ce să le spun?
puștilor mei...
că nu e vina lor?
că mai este timp?
sau că e vina mea?

dacă sunt proști... păi să li se spună!
dacă au malformații operabile... păi la operație cu ei!
iar dacă sunt incurabili... au și ei dreptul să știe...

nu de alta, da e păcat de biții ăștia irosiți
prin cablurile de internet...


Și, a, da! Evident! Via Atelier! că doar are destinație specială!

mda... scuzați implozia mea prost-înțeleasă!