măsor cu ochii închiși sărutări
până-n iubire și te încep altfel
ca pe un sonet cu rima dezlegată de vechi
coapsele noastre câte două împerecheate
recită din prorocire
nu-s din carne
degetele respiră pe chipul tău toate cinci
tremura de-alungul veșniciei
mimând frământarea buzelor de rubin
suspinul tău îmi aduce aminte