„Fulger și durere”

Un fulger și-o durere
Mă macină și mă frămîntă
Dar nu-i permit să zbere
Trupului ce greu se alintă.

Iar mă apasă un gînd nebun
Că alte brațe te ridică
Că alte buze ție-ți spun
O vorbă dulce o minciunică

Cînd amintiri mă răscolesc
Cu alte gînduri mă alin
Da nu suspin și nu mă chinuiesc
Dar tot la tine aș vrea să vin.

Să mă cuprinzi iarăși în brațe
Inima s-o trezești la viață
Și sufletele să se agațe
Ca două capete de ață.

Să uit iarăși de lumea toată
Trecînd în lumea ce am creat-o
Să simt caldura ce mă îmbată
Ce cu pămîntu am nivelat-o.

Și inima-mi pompează iar
Un sînge negru, rece
Ce este închegat, amar
Știu totul îmi va trece.

Știu că voi găsi eu forțe
Să uit de toate și să merg
Nu după cum mă cheamă morții
Ci după cum mă învîrt în cerc.

În cercul de apropiați, prieteni
Care mă ajutau mereu
Să nu mă usuc ca niște pepeni
Ce-s storși de vlagă și de seu.