Ieși din bunget in amiaza mare
Măi frate, ce să vezi tu, să rupsese tot
De la irimă la rărunchi pân coșul pieptului

Nămetenia, cât colo să-l facă miș-fărămiș
Și mai multe nu
Dete în stânga, dete în dreapta, nu și pace
Deauna șăzu și plânse cu lacrimi de sânge
Și unde pica lacrima
Pica și mărgaritul roșu ca sângele
Cât oul de porumb

’ce doamne, câtu-i fi ceriul de nalt
și pământul de lat
și marea de adâncă
pă lumea ailaltă și mai departe
nu-i ca fățărnicia omului de mare
nici ca răutatea

ci-și trásă un cerc în juru-i si-ncepu
a ceti rugăciuni cu metanii

și îi veni milostenia
că plesni nămetenia și ieși
duhul rău dintrânsul

iară el îl spălă în lapte și-i dădu să bea
apă neîncepută de la un izvor de păste șapte dealuri
și-apoi ’ce hai să fim frați de cruce
și unde-a fi unu, a fi si celant, de-amu nainte

și iac-așa plecară
și colindară
păste mări și păste hotară
de-or mai fi colindând și acuma
de nu s-or fi săturat de răul lumii