simțul văzului simțul auzului simțul simțului
stau cu toți receptorii spre înlăuntrul lumii
în burta ei de ceară în burta ei de ciment
și mă hrănesc cu gândurile tale
tot ce spui este hrana mea. tot ce gândești înfulec pe nerăsuflate.

râd. îmi amintesc verdele crud și liniștea din burta altei lumi
apoi junghiul de neîndurat al plecării.
deodată ploaia mă înlocuiește din față
îmi ia fruntea îmi ia părul și sânii. plâng.

ploaia e aici și tu nu.

ies în stradă așa cum sunt. alerg să caut ieșirea din vis. mi-ai spus că nimic nu e adevărat.
am pipăit uterul pe dinăuntru cum făcea maia. din mine s-a mai desprins un copil care sprijină cerul. îl alăptez. îi iau umbra și o cresc peste blocuri peste curtea școlii peste nonstopul din colț. copilul e un uriaș blând care ne înghite cu lacrimi. maia e copilul meu. maia e sora mea. e mama mea.

visul nu se termină niciodată. e mai lung decât viața.