am degetele lungi
peste zi
adun tristețe în poduri adânci
pare înaltă dar o apuc bine
și de mâine învăț
să nu mai am mâini

am pleoapele lungi
peste pleoape
adun sarea trecutului
pare amară dar o ascund bine
și de mâine învăț
să nu mai am umbră

am o singură viață
peste toate
adun oameni din oameni
pare bolnăvicios
dar de mâine învăț
să nu mai am sufletul în spate

ieri pe bordura timpului
se oprea mirată iubirea
lângă un gheb
cu un picior gălbui