Vechi in cele spuse cu un lucru marunt
Se intorc si ne roaga sa ii iubim
Cei ce nu se intorc.

Unde v-ati dus umbre batrine
In ce loc ati apus ?

La rasarit e-o pasare dulce
Ce sta in luna si plinge

Iar la apus e limita absoluta
A stapinului vostru.

Ce veti face ?
Cum va va fi ruga ?

In interioarele voaste de gheata
Un nimeni din circul ce poarta
Un urs va ride imens.

In vesnicul coloseum
Sclavul ce lupta va fi invins.

Dintre voi unul va fi numit
Pentru scaparea cea din urma.

Cunoasterea aceasta va va scapa
Ci voi sinteti oameni.

In circul imens ce va continua
Alesul paseste intotdeauna singur.

Umbre batrine v-ati inteles
Cu tinerii vostri ?

Ei cad si recad de aici inapoi
Si nu vor deveni niciodata aceeasi.

Nu e zi de plins nu e zi de jale
E ziua in care am ajuns...

Calea de mers e calea
Ce se vede de la apus la rasarit
E cea mai larga cale daca o vezi.