iar scriu cuvinte
risipite printre gânduri mutilate de nesfârșire
iar arunc în aer nedumeriri și spaime adunate
și înghesuite
de-a lungul zilelor
într-un sertar prăfuit

iar mă așez
înaintea timpului,
ca un hoinar la răspântii și strig
ajutor
când nu mai știu unde-i drumul ursit

tu arunci cu un pumn de cuvinte
în urmă-ți și privești
dac-au crescut
ca-n povești
păduri nepătrunse și ape tulburi

chiar crezi că vor putea
să te apere?