Să nu mă-ntrebi de unde vin.
M-am dezlegat de-o lume-n care
mi-au pus pe suflet chip străin
și-atunci am împietrit în sare.
Să nu mă-ntrebi de neagra ceață
ce izvorând din gene suie
pe frunte amară. Lanț de gheață
aveam la gleznă și-n mâini cuie.

Am să te rog să nu asculți
daca în somn mă zbat și strig.
Răniți azi pașii mei desculți
abia s-au smuls din lumi de frig.

Îți spun atât: să-mi duc în larg
corabia captiva-n stânci,
m-am frânt, legată de catarg,
și-am invocat furtuni adânci.

Liane aspre prinse-n păr
sunt singure martor tăcut
la prețul dat pe Adevăr.

Să nu mă-ntrebi cât a durut.