Am întâlnit-o prima oară la poalele unui munte. Parcă m-ar fi căutat dintotdeauna. Nu mi-a spus nimic, doar a venit la mine, și m-a îmbrățișat.

Apoi a plecat.

Am încercat să-i mulțumesc, dar nu aveam voce. Am încercat să alerg dupa ea, însă nu mă puteam mișca. Am urmărit-o doar cum a dispărut în zare. Și eu am rămas acolo, nemișcat, la poalele muntelui.

Asta e, un copac nu poate face mare lucru…

Știu însă că ea, Ploaia, va reveni. A mai făcut-o.

*

L-am întâlnit prima oară pe malul unui lac. Parcă m-ar fi căutat dintotdeauna. Nu mi-a spus nimic, doar a venit la mine, și m-a îmbrățișat.

Apoi a plecat.

Am încercat să-i mulțumesc, dar nu aveam voce. Am încercat să alerg dupa el, însă nu mă puteam mișca. L-am urmărit doar cum a dispărut în zare. Și eu am rămas acolo, nemișcată, pe malul lacului.

Asta e, o floare nu poate face mare lucru…

Știu însă că el, Vântul, va reveni. A mai făcut-o.

*

Te-am întâlnit prima oară în locul cel mai tainic al sufletului meu. Știam că vei veni. Te așteptam, dintotdeauna. Te simțeam în fiecare picătură de ploaie, în fiecare adiere de vânt.

M-ai îmbrățișat. Mi-ai zâmbit. Am încercat să-ți mulțumesc, dar nu aveam voce. Așa că am rămas amândoi, zâmbind, în tăcere.

Știu acum că Tu vei reveni. Ai mai făcut-o. Mereu și mereu.