ea ține în brațe briza unui popor de departe
nu mai e o femeie rănită cu picături de sînge sticlind în priviri
ea își adună așteptările apoi le pune-n cutii și trimite-n vapoare negre încărcate gata să se lepede de dumnezeu la fiecare furtună
apa oceanului va tot izbi să ducă în adîncuri totul
voi scufunda corabia ei
voi scufunda corabia ei
voi scufunda corabia ei

va fi o noapte și o zi
o dimineață
după un mal cîmpie va fi pădurea verde
și-o casă așteptînd cu iarbă multă rouă și un cuib de mierle
casa ei
vor crește flori și-n spatele grădinii un cerb va tot veni să bea
de la izvor ce curge chiar din piatra albă dintre brazi
acolo o să nască un copil
acolo o să uite de mine și de tine
acolo o s-ascundă cu mare dibăcie o vară
mai mult decît o vară
mai mult decît o țară


acolo spiritul primește drumețul care trage ușor din clopotul din poartă
acolo e aproape
acolo e aproape
acolo e aproape