Mereu am privit ploaia din spatele unui geam.
Acasa printre perdelele de atica confectionate de mama,la camin impreuna cu alte cateva zeci de fete si chiar in excursiile ieftine pe Ceahlau.
Imi amintesc si acum acele zgomote domestice din locurile prin care am trecut,acel ibric de apa fierband pe plita,un bat de chibrit aprins,pisica torcand dupa soba...si tic-tac-ul ceasului din perete.
Geamurile ,ah geamurile de la camin,cu urme de ruj...pervazul prafuit pe care zacea un borcan invelit intr-o hartie grasa si sutienele (era sa uit) sutienele puse la uscat pe o funie in fata ferestrei.
Toate aceste amintiri imi curg acum (intr-un albastru-cobalt amestecat cu putin rosu-intens) pe tample.
Intotdeauna voi fi Eu,ploaia.
Mereu toamna...