Nescrisul necuvantului mi-a afectat rutina unei vieti lipsa, lipsa de mental, de suflet, numai instinctul de zbatere al aripilor mai bea din cand in cand cafeaua de dimineata cu mine. Poate din acest motiv fizicul acesta, creat dintr-o lava insuficient fiarta, cere atata cafea, dintr-o minora dorinta de supravietuire. In acelasi timp sarcasmul tutunului, cerut si el de grupul neuronilor suprimati, se lupta din rasputeri pentru schimbarea opticii unor impulsuri electrice, istoric inerte, existente dorintei de tangenta a doua iluzorii senzatii de bine: cafeaua si tutunul.