sa intru pe cea mai de sus deschis-usa din amfiteatru
in timp ce un spectacol (tu spui frapant sorbind
pe sub streasina bancii cafe frappe
fiindca parchetul lumii crapa de cald)
evolueaza la ochii tai inegal-miopi
ca o gimnasta difuza la paralele
concentrata numai si numai atat
cat tu Sa nu scapi

sa intru? mai bine urc scara de incendiu
printr-un tub cu bomboane intunecat

mai bine culeg cu obrazul drept pudra peretilor
sa-mi mascheze si vanileze un prealuminos abces dentar
de vreo 500 de watti, mai bine graseiez cu cerneala simpatica
un tratat de necrrromantie razuiti va rog
pentru detalierea formulelor (unu
roteam in viteza si in nestire de volan
ca sa reduc din defazaj, si pe langa toate astea
doi sunt simpatica, ce mai!)

ce mai, urc eu asa in zig-zag
cu un fel de ebrietate hipoglicemica
prin casuta (inalta si-ngusta si gust) de turta dulce
gandindu-ma cum o sa cobor prin surprindere prin tavan
ca un paianjen
ca o trupa (varianta redusa) de commando
si-o sa te prind si-o sa te scap si-o sa ma scapi

un procedeu bine-pus-la-punct de salvare
chiar daca
etajele nu sunt memorabil delimitate

la zece-jumate e intotdeauna un bar
unde se arunca pe jos pliantele publicitare
distribuite zodiacal la intrare
anuntandu-mi deja un ascendent agitat
pe aici prin domul ideilor proaste.