Sunt și eu o umbră trecătoare pe-acest pământ împânzit de neguri, o umbră în plus într-o lume deja mult prea plină. Cu sau fără mine e același lucru... Sunt doar o prezență fără importanță într-un loc în care lumea nu mai are timp pentru a fi fericită. Nu mai este loc și pentru mine... doar încurc... Dar cuvintele sunt de prisos acum... nu mai are rost...
Iată, sunt cea mai inconstantă persoană existentă pe acest pământ... sunt, poate, singura persoană care se schimbă odată cu vremea. Nimic nu mă mulțumește. Mă supăr când sunt contrazisă.
Sunt un blestem pentru cei ce mă cunosc... un blestem ce încearcă să își găsească locul în cartea cu vrăji, dar care nu mai are nici un spațiu liber... un blestem de care se feresc toți...
E ea rea viața, dar... e rea numai cu cei ce într-adevăr merită! Și eu merit! Nu am dreptul la iubire! Nu am dreptul la fericire! Toate acestea sunt idealuri prea mari pentru mine...