Azi nu e ca ieri nu e ca maine...
Au trecut zile, au trecut zile si viata nu mai e la fel. Acum am doua cosuri si un portofel plin de bani. Acum am prieteni si prea multi ani, acum bulevardele-mi par strazi si parcurile ma sufoca. Nu ma mai vrea orasul sau eu nu il vreau pe el?
Au trecut luni, au trecut luni si eu nu mai sunt ce-am fost. Hainele nu imi mai vin, casa nu-mi mai place, capsunile-mi provoaca alergii. Acum promisiunile-s uitate, dorurile ingropate, visele devin cosmaruri. Acum cuvintele-s prea mari, prea grele, isi pierd sensul si raman undeva suspendate si uitate.
Cerul, zici? Cerul e albastru, asa-mi spune lumea. Eu il vad insa violet.
Copacii? Copacii din oras sunt casa mea, sub ramurile lor umbra mea prinde viata. Dar vezi tu, oare, copaci in oras?
Marea? Marea a mai ramas, cel putin asa zice lumea. Sa fie adevarat? Mai e marea albastra, mai e marea sarata, mai spune ea povesti, mai stie ea sa ascunda noptile albe?... Voi vedea!