Demult, am spus ca nu pot iubi, ca nu voi putea simti acest lucru pentru vreo persoana. Peste cativa ani, cineva care m-a doborat cu sinceritatea sentimentelor sale a devenit persoana pe care o iubesc si acum.

Demult am spus ca nu voi putea uri pe cineva. Peste un timp am ajuns sa spun cuiva vorbele pe care n-am crezut ca le voi spune vreodata: acelea ca regret ca l-am cunoscut.

Mi-am spus ca n-am nevoie de prieteni pentru a reusi. Dar cand cineva mi-a oferit benevol ajutorul purtandu-se ca un prieten, desi il consideram numai coleg, iarasi s-a mai schimbat ceva...

Si multe lucruri s-au mai schimbat in timp...
Sa-mi pun oare intrebari cu privire la stabilitatea structurii umane?