Nu era deloc toamna;
mureau frunzele doar asa,
pesemne cineva le trada...
era un haos ciudat intre o moarte si alta,
fluturi prea colorati
prafuiau umbrele tulpinii
ale viselor mele
mereu neterminate si prea grele in zori.

acesta era un dans pe care nu-l stiam;
paseam in contratimp,
te iubeam si iar te iubeam
intr-un ritm diferit,
intr-o cheie a sufletului
de necitit, de nerostit...

Apoi, contrar obiceiului
te-ai mutat in alt vis,
undeva mai sus,
la mansarda cautarilor toride
deschizand cu un cantec
sezonul cautarilor tale de tine.