Sinceritatea unui autor,a tanarului care si-a expus proiectul de
roman in sala"Muzeului Mitropolit Dosoftei",rezida in facilitatea descrieriii unor teme precum "Creatia" sau "Ratarea".
Alter-ego-ul romancierului ia o forma mitologica dar totusi teama de fuga,complexele sale,mult-discutatul oedipian complex,o nota de transparenta aproape totala,socanta chiar,poate induce unele nelinisti:
_ actiunea romanului(proiectului) este deja bizara,afirm asta deoarece consider ca science-fictionul-ului i-ar fi indeajuns de a
naste Megalitonitoformele prin care lunatecul ar deveni patria-sufletelor-pereche fara fericite deznodaminte;
_succesul sau este datorat totusi tenacitatii de recunoastere a unor lacune,lacune acoperite doar de timp.
Aici se incheie actiunea mea de poet distrat de atitudinile Maestrilor Consacrati dar si contrariat de apucaturile firesti:
Lauda intre frati e ca sacul cu carnati
Impartita intre rude face burta mai rotunda.
Proverb elaborat ad-hoc,o zicala potrivita si pentru poezistii nostri.