Există în om ceva ce nu poate fi definit,
și orice-aș spune
ar defini doar rolul,
niciodată esența lui.
Un gust întâlnit o singură dată,
convertit într-o amintire,
te va priponi în capcana comparației,
a neputinței,
a unei deznădejdi,
a împlinirii mușcate.
Te rezemi de gândul trecut
și îți fuge orizontul
chiar atunci când credeai că l-ai atins.
Și fugi,
și cu atât cât soarele coboară spre apus
cu tot atât umbra ta crește
acoperindu-ți pașii prezenței din trecut.