Cer de la viață fericire… Cer de la viață viață… Și te cer de la viață….
Cadou etern, atât de plin de ințelesuri și de iubire. Lumina ta m-ar ține trează și mi-ar reda adevărul. Așa că te cer de la viață, te cer lumii, zilei și nopții, te cer de la Cer. Să te pot adora în mine, să mă fac altar pentru tine și tu să devii cerul meu cald. Aș vrea să-ți fiu pământ și tu să mă săruți, albastru și sălbatic, la marginea lumii…aș vrea să fiu profanul și tu să mă vindeci cu puritatea ta sacră. Aș vrea să fiu ce e rău, și tu să îmi fii binele… Și degeaba vreau. Degeaba cer să fiu o păcătoasă. Chiar dacă aș fi rea și aș fi păcătoasă, cum îmi doresc, tu tot nu m-ai merita. Tu te afunzi în normalitate și nu ești nici așa de bun, cum te vreau, și nici așa de odios, cum te-aș crede… Ești doar un mediocru care nu mă vede, care nu mă merită…
Cer de la viață fericire… Cer de la viață viață… Și cer de la viață să mă vezi…