Ne scapă mereu câte ceva din viață; ba oamenii, ba timpul care a trecut, ba gândurile, ba una dintre cele mai plăcute stări din lumea asta, ba iar ceva și altceva.
Atunci ne amintim lipsa unei bărci de vis așezate în mijlocul sufletului, ”ca un locaș de stat cu capul în mâini” amintindu-ne că trebuie să ne naștem din nou pentru a nu pierde.
Uneori fugim exact de Ceva sau Cineva care ne dorește cel mai mult.
Alteori, obosiți de noi înșine, ne-ntindem spre Cer ridicați pe vârfurile degetelor, doar-doar vom atinge măcar, trecerea zorilor care ne-au vrut matinali în castelul divin.

Uf, Viața! Doar ea ne poate învăța esența înțelepciunii!

Străduiește-te să nu-ți scape nimic din viață, dar, dacă s-a întâmplat să pierzi, clipa următoare s-a născut pentru tine. Așează-ți capul în mâini, odihnește-te în mijlocul sufletului tău și naște-te din nou în clipa ce vine.