Desi nu mai sunt copil,
Inima-mi spune incontinuu sa te iubesc...
Intr-un alt secol, destul de indepartat
Inima ta mi-a cerut acelasi lucru:sa te iubesc
Crescand mereu cu tine-n sulfet...
Eu nu mai sunt copil...
Dar inima-mi cere sa daruiesc...
Si daca n-ar fi distanta asta-ngrozitoare
Ti-as arata, sa poti zambi,
Inima mea plina doar de tine...
Sunt un adult, care vorbeste deseori cu sine:
„De ce mereu imi vine sa te iubesc??!”
Imi apari mereu in vise, distrugand cosmarurile.
Sunt ciudata, e drept, iar ciudatia pluteste in jurul meu,
Precum apa unui ocean nesfarsit,
In valuri de caldura.
Iar viata ma imbie mereu spre tine...
Soapta ta imi domina celelalte voci,
Mangaierea ta imi spulbera toate grijile.
Buzele tale stiu sa rosteasca
Doar 2 cuvinte: ” Te iubesc! ”.
Loialitatea ta imi linistetste zbuciumul.
Si oricum...Nu ma pot feri de iubire!
Te iubesc!