Am invatat de la nori ca au forme diferite, dar si ca eu ii pot vedea in orice forma doresc...
Am invatat de la ploaie ca stropii ei pot fi diferiti, ca si gandurile mele care au uneori forme nebanuite...
Am invatat de la viata ca trebuie sa privesc pe fereastra si ca ziua de maine depindea de mine...

Acum as vrea sa mai iau primele lectii de iubire ...acea iubire intensa, mistuitoare, cand o privire iti arde fiinta, iti patrunde in sange si iti aprinde fiecare atom, intr-o incadescenta nebanuita, arzand in suflet un sentiment uitat...

Redescopar in mine aroma dulce-amaruie a unor trairi intense care isi fac loc intr-o imaginatie adusa intotdeauna la granita cu realitatea si impinsa spre in afara, dar oare pe cine pacalesc?

Simple intrebari si simple ganduri... ale mele dar si ale altor oameni... As vrea sa pot privi in ochii lor si sa aflu raspunsuri... Dar suntem oare altceva decat ceea ce gandim?
Dar despre toate acestea intr-un eseu viitor.