un pas...doi...trei... am pornit la drum. am iesit din casa cu gandul sa ajung undeva...oriunde. merg, incet dar sigur. unde? nu stiu. voi afla cand ajng acolo. imi vin in cap cuvinte...cuvinte nespuse...sau spuse prea devreme...cuvinte. si merg. un pas, doi, trei... privesc pierduta la strada goala...imi aduc aminte cum inainte priveam amandoi pierduti la strada goala... si atunci continui sa merg. inchid ochii si vad marea, vad muntele, vad cerul. deschid ochii si... nu vad nimic. si atunci merg mai departe. mi-ai spus candva ca vrei sa plecam. dar te-ai dus singur...nu m-ai mai asteptat. o frunza se desprinde din copac si se propteste de umarul meu trezindu-ma astfel la realitate. sunt in mijlocul strazii... continui sa merg... bucati din ziua de ieri mi se deruleaza necontrolat in fatza ochilor... in intentia de a mi le fixa si corecta. am ajuns. sunt in fata casei mele. aici a fost primul pas de la care am plecat. aici este ultimul pas pe care l-am facut in drumul meu spre mine.

"eu vin spre frig desi de frig mi-e groaza, mi-e frica de intuneric si totusi vin, si vin. orgoliu fraged, dragoste copilaroasa, fatala... ma intorc in toamna."