Dacă fiecare smulgere ar avea și un semn de pământ prin care să rămânem cumva legați de un loc anume Dacă de fiecare clipă ar atârna ca un ștreang ceața întrebărilor dintre noi Dacă lucrurile s-ar năpusti ca o naștere spre în_ afara noastră lăsându-ne goi și rugoși asemenea unui lan secerat cioturile împungând de la penibile înălțimi cerul Dacă pentru fiecare cuvânt am plăti cu un tot alt început de moarte pentru a-l înțelege așa de la un capăt la altul am alerga învârtind pe degete soarta lumii cu vîrful halucelui am tatona infinitul ca pe o apă prea rece ni s-ar contracta mușchi nevăzuți dar erectori ai firului de păr apoi am dispărea în acest mic și secret orgasm tegumentar cufundându-ne în strania tandrețe a lucrurilor tăioase așa de la începutul până la sfârșitul revelației trecând peste pragul tot mai înalt al durerii Dacă am ști cum să răspundem la toate aceste întrebări intrinseci ale cărnii înfăptuind cel mult un ritualic dans printre privirile celor care ne devin focuri smulgeri din rădăcinile minții focuri Dacă am citi de la amândouă capetele deodată semnele zodiei indecent crestate în carnea întunecată a nopții fără să crâcnim când am afla și am putea în sfârșit să plângem în liniște fără să mai spunem nu fără să mai spunem da fără să mai spunem Dacă