Tu
egal cu toate
egal doar cu lumina cu pâinea cu vinul
cu viul
Tu clar ca o tobă mică
scris de jos în sus
ca vântul prin lan
ca ochiul în aici neștiut
știut de rotund
discret alb pe drum
nu merg nu ascult
urma urechii se pleacă și zboară
înoată curat printre iluzii
Tu ești egal cu palma mea
care nu se deschide în rugăciune
cu pasărea de stuf rătăcită în vie

trăiesc într-o mandala-lume
desenată de Tine
în centru e inima
spre margini la fel
locuiesc într-o mandala-prezență
și îți scriu că uit.uit.uit.
uit
uit

dar Tu
nu înceta să mă îngâni:
copilul meu, îți vei aminti...