Simpatizez fiecare fulg ce mi se zdrobeste in palme, stranut fiecare culoare ce incearca sa-mi demonstreze ca intr-adevar nu exista alb in negru; uitasem, de fapt pentru ce exist; uitasem ca Dumnezeu mi-a cerut 1000 de lei pentru a-si cumpara o blestemata acadea; de fapt, daca stau sa ma scurg - nu e chiar asa de greu sa fii Dumnezeu, daca eu as fi Dumnezeu cred ca m-as sterge, mi-as rastigni in palme un fir de iarba; de ce nu ... poate chiar exist, dar ... de ce nu cunosc numele tau Dumnezeu? Care este numele tau adevarat? De ce atunci cand plang in obiecte familiare asemeni unor cruci crescute in trupu-mi sadic, tu ma scuipi. De ce ma scuipi, Dumnezeu? Nu sunt american ca si tine. Sunt doar cel mau putin pentru mine. Sunt doar un nimic ce are grija sa nu te deranjeze. De ce ma scuipi, Dumnezeu? Ai ramas fara cuvinte... nu... crezi ca ma poti fraieri pe mine cu aceasta viata daruita... sa nu crezi ca ma poti santaja... am moartea langa mine... din prima clipa de cand m-am nascut, m-am simtit destul de batran pentru a muri; ah, Dumnezeu de carton... inchide-ma-n foaie... rastingneste-ma-n gand de alb... traieste-ma cum stii mai bine... caci tu imi apartii... dar tu nu imi vei apartine pentru ca am muscat din mar ... si am fost pedepsit sa ma nasc in Sisif... ajunge ... chiar ajunge... simpatizez orice fulg ce-mi roade din carnea palmelor ...