O data pe an lumea crestina isi schimba fata.
Schimbarea este, in cele mai multe cazuri, superficiala, dar, chiar si asa, ea reprezinta speranta intr-un viitor mai bun.
De aceea este important ca fiecare sa contribuie cu partea lui la aceasta schimbare, ca apoi sa-i culeaga roadele, adica speranta, sau altfel spus, credinta.
Vointa naste mereu speranta.
Dar tocmai vointa se gaseste din ce in ce mai rar.
In mod paradoxal, chiar speranta, cea neindeplinita, isi omoara sora mai mica.
Cauzele sperantei neindeplinite suntem noi insine, cei care am facut din notiunea de timp un motiv de stres (inventand expresia: "Nu am timp", cand timpul, de fapt, nu are masura), din placere chin, din deliciu viciu...
Viciile lumii moderne ingreuneaza acest mecanism atat de firescc: Vointa-Speranta-Vointa.
Macar o data pe an trebuie sa ne desprindem de aceste vicii si sa ne lasam dusi pe Fluviul Sperantei!