Mă joc de-a nebunul ce zvârle cu piatra-n oglindă
minunând înțelepții ce-n loc de unde
se trezesc împroșcați cu cioburi de-argint
mai mușc uneori din tipsie cu poftă
de se cutremură Botezătorul așteptându-și sfârșitul începutul
poveștii ar fi trebuit să fie
altfel:




a fost odată ca niciodată n-a fost că dacă ar fi fost
s-ar fi supus cu toții legii tăcerii
n-ar fi povestit nimeni nimic niciodată,
tot așezată pe tipsie s-a călătorit și cloșca cu puii ei cu tot
acum se ouă prin alte cuibare
cineva decupează cu aplicație știrile de la faptul divers
o să-și facă din ele balon să poarte corespondența oficială
către edilii din Rotterdam
jur că după ce mă las de țigări mă voi apuca să pufăi din pipă
să-mi aduceți șapcă de căpitan cu panglici albastre
e numai bună
pentru adăpostit puii năuci ieșiți din incubator până învață să zboare
peste ostrețe printre ne strecurăm noi umbre tăcute
mâine umbredetot până la următoarea geneză






oare Electra o fi tot una cu Phoenixul?
fiecare sau doar împreună? îmi amintesc de o povestioară
foarte naivă însă tolerabil porcoasă
începutul ar fi trebuit să fie
altfel decât

ar fi trebuit…