Vreau cuvinte noi, albe si proaspete, m-am saturat de astea refolosite si banale
In toate si-a suflat deja nasul cineva
O sa iau creionul si o sa-l infig in hartie
Cu ura
Sa-i perforez inima de celuloza
Sa o doara
Sa-i fie frica
Sa inghita pumni de calmante
Sa iasa in strada si sa-si dea foc
Sa se arunce singura la gunoi
S-o manance lupii
Sa bantuie noaptea pe strazi ca o stafie

Fug de mine cuvintele
S-au speriat
Ele simt ca nu vreau nimic serios
Doar partide scurte de sex, dupa care nu-mi mai trebuie si le arunc
Dar le vreau virgine
Sa fiu prima care le sfasie ambalajul
Sa le simt moi speriate si caldute
Numai asa pot sa le iubesc putin
Inainte sa le urasc definitiv
Iremediabil
Oare cate cuvinte as putea consuma asa intr-o viata?
Oare cate voi apuca sa uzez si sa arunc apoi, mototolite, in uitare ?
Oare de cate imi va fi prea mila
Si le voi elibera in cele din urma pe un colt de hartie?