Lăsând în urm' albastre zări,
Altar Polara Rază,
Mănunchi de bolți, odată mări,
Un fulg de nea-l brăzdează.

Lunecând în puf de stele,
Þintei Duhului urmaș,
Iarna-i țese-acum mărgele
Albe, -i ca un îngeraș!

Născând iară 'ntr-o privire-,
Izvor în suflet ce-are-,
Dulce licăr, și iubire
Răzbate din uitare.

Alai de fulgi zburdă-n văzduh,
Gânduri suave ei ne cern,
Avânt își ia al nostru duh-
I-a dat Domnu' trai etern.

Ostrov albit de fluturași
Alintă și deșteaptă
Nevinovații copilași
Ai noștri, ce ne-așteaptă.