când te culci să nu uiți să îndrepți dimineața
cu două clipe spre inima mea,
să nu uiți să înghiți tăcerea nopții
în groapa dinaintea infinitului roz
de pe buzele tale pline de roua senină de pe soarele nerăsărit.
mișcă-ți nemurirea spre dunga străvezie de tine de pe inima mea

și vom mângâia cerul.