Straturi de praf din cosmice ținuturi
S-au pus pe luciul mobilei de-acasă.
Inspir căznit și spaima mă apasă,
Dar nu apuc să-mi pun la geamuri scuturi.

Cu greu găsesc ceva de pus pe masă.
Mai am doar cana smulsă dintre ciuturi
Și-un colț de pâine de la începuturi,
Să-mi ostoiască patima rămasă.

Scutur un gând cu taina lui deplină,
Dar colbul îl acoperă-nrăit.
Adorm târziu ascuns sub grea rugină

Și mă trezesc mereu nefericit.
Ca să-mi deschid fereastra spre lumină,
Atâtea vămi mai am de biruit.



26 iunie 2004