încă mai deschid ochiul literei
prin câmpii de verbe colorând amiaza
limpezimea ierbii culcă sângele jertfei

sufăr de-nlumire ca de-o boală lungă
glasul deszeirii printre snopi m-alungă
seceră de os ritualurilor de trecere

aplecat de șale ca un nor bătrân
basme și povești lucrurilor spun
cu buze crăpate

arșița cuvântului

negru lan negru pământ
ziua neagră negru cânt
soare orb și oarbă zi
boabe spicelor târzii

mă lovește peste glezne
bulgărul de sare lesne
peste mână mă lovește
coada ochiului de pește

solzii de pământ sunt calzi
- îngropat adânc, ce arzi!
dezvelit de îngropare
lucesc șarpe cu picioare

lucesc limbă în doi peri
astăzi mâine mâine ieri
des murind înviind rar
trăiesc visul negru clar