Am înnoptat lâng-o fântână
In care dăinuia o zâna
Care-mi șopti nevăzută
Sa-ti dau apa ne-ncepută.

Adormi târziu in noapte
Insa zâna mă trezi
Iar apoi trecui la fapte
Dimineața-n zori de zi.

Luai prea fermecata apă
Intr-un clopoțel de-argint
Si ti-o adusei indată
Buzele să ti le-alint.

Mai întinse zâna bună
Flori de nuferi spre a-ti da
Ca după orice furtună
Sa ramai mereu a mea.

Zâna vru a-mi arata
Doi cercei din flori de roua
Ca sa fiu umbrela ta
Doar atunci când veșnic ploua.

“Stai voinicule la mine!
Nu mai bate-atâta drum!”
Zâna îmi grai atunce
Insa vorbele-i sunt scrum.

Iartă-mă draguta zâna
Pentru lucrul hotărât
Dar m-asteapta alta doamna
Ca sa-mi spună ca-s “urat”.


Domnișoara nu asteapta
Feti frumoși cu multe fițe
Căci spre ea doar ca se-ndreaptă
“Ingerasul cu cornițe”.

Mă așez lângă fântâna
Si aștept, aștept sa-mi dea
Un sărut de noapte buna
Si inc-o mie pentru ea.