Un finit ce-n infinit se stinge

ne sunt zilele numerotate
un finit mult sau mai puțin
Dumnezeule îți mulțumesc
ție viață prea plecat mă-nchin

multe n-aș prea mai avea de spus
și totuși câte nestemate
doar câteva cuvinte despre și
doar câteva cuvinte despre celelalte

am fost zi sau poate numai noapte
sau un nimic inclus prin refulare
am fost ce-am fost nimic mai mult
cât pământu-o inimă de mare

acum e timpul să mă trec
vadul lumânarea-și plânge
un finit mult sau mai puțin
un finit ce-n infinit se stinge

ca unii zice-vor c-am fost bețiv
că mă băteam cu zeii rond pentru rond
în urmă-mi trebuia ceva sa las
ca să trăiesc alt chip de port

un crai c-am fost orfeic ori
fără ecuson o spiță de la șbranț
pe Agamemnon zău că nu-i ușor
să scrii cu-n tolbă făr’ un sfanț

Dumnezeule îți mulțumesc
ție viață prea plecat mă-nchin
ne sunt zilele numerotate
un finit mult sau mai puțin

tu draga mea ca testament îți las
un apartament fără perdele
și-o mamă care plânge dup’ un pat
și un blid cu șapte temenele