de la o vreme plouă cu piese negre de șah
diminețile cu gust de țărână fac slalom printre rocade
și regi bălmăjind ca-ntr-o incantație:
turn la G6
regină la H8

pe străzi câmpurile alb negru se dizolvă în râuri de cai
deplasându-se cu sărituri necontrolate
din iluzie în iluzie
călcând fără să bage de seamă peste câte un sentiment motolit
dat afară din casă de cu seară
să nu facă mizerie pe covoarele proaspăt curățate cu biocarpet


vâslind printre pioni sacrificați
trecătorii grăbiți se împiedică în versuri orfane

îmbăcate în țoale peticite cu vreo două-trei măsuri mai mari
roase pe la mâneci de atâta purtare
pomană într-o sâmbătă a morților
numai cuvintele bete ținându-se de garduri
mai iau în seamă din când în când rănile câinilor

câte un nebun încurcat în sârma ghimpată
delirează despre apropierea apocalipsei

mâine poate va ploua cu sânge sau cu broaște și șerpi
sau pur și simplu cu pisici negre tatuate cu numărul 13
dar peste tot și prin toate
doar albul dă șah mat
din trei mutări