pescuiam nuferi
lăcrimându-ți ochii de dor
cartilaje înlănțuite
înșirându-se umbrelor

doar o dată aș vrea să strigi iubirea pe nume
să o iei de guler și să o arunci veșniciei pe brațe

pe buze-mi picurai aur
din adâncul tăcerilor
ne mureau stelele dimineții
în strigătul pietrelor

apoi te risipeai ca să te aduni în palmele nopții
să îți întinzi brațele fremătând bucuriei

vesele cântece
din pieptul fecioarelor
prin codrii împrăștie
freamătul zorilor

dimineți să ne prindă hai-hui de-a lungul pădurilor
alungându-ne visele vorbindu-le vrăbiilor
să râdem timpului ștergându-i mustățile calde
să-i smulgem de veșnicie promisiunile

și-o roată e viața
învârte-o destinelor
și-o nemurire cu tine
ne vom pierde
cărărilor