pe strada trestiana e noroi
pe care-l calca in picioare
un tren marfar si-un functionar marunt
alunecat printre dosare.

o cruce albastra apare la rascruce
e crucea injuraturilor de mama si de tata
pe care le rosteste-acum
un suflet tinar care fuse-odata.

peste luminile din margine de-oras
o noapte neagra vine sa anine
o stea fara noroc si bine
pe strada trestiana iar e toamna.

si iarna care nu mai vine ...
doar ea e semnul primaverii
pe care in zadar o-asteapta
un suflet tinar care fuse-odata...